„Jos, la albia mării, scot violina din scrinul ei, direg coardele, mirare!… Mă reazem de un pisc de stâncă ce străbătea din mare şi gândesc ce oare să cânt. Ah’, îmi răspunsei în gând: Voi cânta Doina, să o audă şi Mediterana şi Mediterana să o ducă oceanului şi să ştie şi antipozii noştri dincolo că numai un cântec e coborât din cer şi acela e Doina…”

În timpul copilăriei – am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii – am zburat înspre ceruri…, citat de Constantin Brancusi

Nu este un semn de autentic curaj în viaţă, când, pentru a te pregăti pentru situaţii cari cer curaj, înveţi din vreme să te duelezi., citat de Constantin Brancusi

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pămînt emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele., citat de Emil Cioran

Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi., citat de Emil Cioran

Deodată ţi-ai deschis aripile şi ai scoborât din cer să-ţi înfigi ghearele în neantul de sub tine…, citat de Emil Cioran

Mă asupresc sub tării. Sufletul reduce cerul la suflet. Unde privesc mă privesc., citat de Emil Cioran