La propriu, nu disting imperfectiunile lumii din jurul meu, pentru ca sunt foarte mioapa si vad totul “in mare”, fara pete, ciobituri, fisuri. Dar la figurat vad extrem de bine si uratul, si mizeria. Doar ca nu le las sa ma sufoce si sa-mi sporeasca neincrederea, nesiguranta, spaimele. Poate ca felul asta de a fi, adica de a ma bucura din orice, evident nu ca o hlizire continua si tampa, fara discernamant, e si ceva innascut., citat de Adriana Babeti
